Descriere

Mi-au spus să nu te țin în brațe

Mi-au spus să nu te țin în brațe,
Că te vei obișnui să te cuibărești
Dacă te legăn în ritmul inimii mele
Și al plânsetului meu cutremurat, ascuns
În timp ce mă strângi cu mânuțele,
Ce devin prețioase bijuterii la gâtul meu.
Obișnuiește-te, căci aici vor fi brațele mele
Indiferent cât de mult vei vrea să dormi,
Să plângi sau să râzi pe ele.

Mi-au spus să nu te țin în brațe,
Că o să devii grea și o să mă doară
Spatele, încheieturile, genunchii,
În timp ce tu vei sta calmă, visând
Și gângurind a îngeri.
Visează, pentru mine ești ca un fulg,
O pasăre colibri care mă răsfață cu aripile ei,
Un pui de bufniță care stă trează noaptea,
Suflare de viață peste fiecare zi
Ce mă înnoadă necontenit.

Mi-au spus să nu te țin în brațe,
Că nu vei mai ști să adormi altfel,
Singură, independentă, ca un om mare.
Află că de multe ori
Nici oamenii mari nu pot adormi singuri
Și ar vrea pe cineva care
Să îi țină în brațe măcar un minut.
Ar fi o eternitate de neconceput
Pentru singurătatea veacurilor
În care trăim.