Nick Humis – Venus București – Viața lui „Cuștica” Humis (2 vol.)

92 lei

Vol. 1: Vremurile bune, 1913-1945. 350 pag. B5, cartonat. ISBN 978-606-9685-26-6. Apărut: 2022

Vol. 2: Vremurile grele, 1945-1981. 280 pag. B5, cartonat. ISBN 978-606-9685-27-3. Apărut: 2022

 

Cuprins vol. I               Extras vol. I

Cuprins vol. II             Extras vol. II

Descriere

„Constantin (Costas) Humis a fost una dintre cele mai mari personalități în domeniul fotbalului grecesc și românesc, precum și în continuare al fotbalului european din deceniul 1934-44. Ținând cont de comentariile și impresiile sportivilor și ziariștilor din acea perioadă, a fost poate cel mai renumit fotbalist balcanic, considerat ca unul dintre cei mai mari fotbaliști ai Europei interbelice.

Comentatorii sportivi și ziariștii perioadei respective l-au ridicat printre marii ași ai fotbalului din Europa, datorită aparițiilor lui pe terenurile de fotbal ale Greciei, inițial, și în continuare ale României, dar și pe terenurile Europei Centrale (Italia, Austria, Ungaria, Iugoslavia și altele). Toate aceste prezențe au fost marcate de amprenta sa personală și au făcut să răsune în țările respective numele său, creând în jurul lui un nimb și o imagine de legendă, imagine care, mai ales în a doua sa patrie, România, a rămas vie până și astăzi.”

Nick Humis – din Introducere

_______________________________

„Apoi antrenorul a ieșit afară lăsându-i pe fotbaliști să se echipeze și l-au luat în primire băieții. Noii lui colegi de echipă erau nerăbdători să vadă ce fel de om este, mai ales că la sosirea din Gara de Nord nu făcuse o impresie prea bună. Primul s-a apropiat de el Andrei Bărbulescu, cu care se cunoscuse la vila președintelui, decis să spargă gheața, și l-a întrebat cum preferă să i se adreseze coechipierii, dacă numele de Costas e suficient sau dorește să fie strigat altfel. El a dat din umeri, nu prea a înțeles ce vrea să zică. Atunci Andrei, arătând spre el însuși, a spus:

‒ Eu Andrei, el Petea, el Ghiță, el Colea, arătând către ceilalți coechipieri, tu Costas sau cum?

‒ Aa, a exclamat el înțelegând, da, eu Costas!

‒ Atunci te strigăm Costas, sau preferi Costică? l-a întrebat Andrei.

‒ Costică, a răspuns prompt Costas, dar cu un accent care a făcut ca numele să sune Cuștica!

Asta a fost. Băieții, auzind cum și-a pocit numele, au izbucnit spontan în niște hohote de râs de se cutremurau pereții. Nu se puteau opri, se apropiaseră de el și, mai bătându-l pe umăr, mai dându-i un ghiont în glumă, au început să strige veseli:

‒ Hai să ne trăiești, Cuștica, baftă la Venus, să ne arăți dacă ești la fel de bun și pe teren! Și toți au înțeles că imaginea inițială de la gară nu era cea reală și nu corespundea cu aceea de la vestiare. Costas a reușit în câteva clipe să fie simpatizat de toți coechipierii. Au ieșit pe teren râzând și glumind, iar Platko se uita curios la ei, fără să înțeleagă ce se întâmplase. Parcă se cunoșteau de o viață!”

(din volumul I, Vremurile bune, 1913-1945)

Recenzii

Nu există recenzii până acum.

Numai clienții autentificați, care au cumpărat acest produs, pot să scrie o recenzie.