Ai terminat lucrul la teză. Ai parcurs toată bibliografia, ai încheiat partea de cercetare personală, ai toate rezultatele și știi ce spun ele. Felicitări. Acum ți-a mai rămas doar să-ți redactezi teza. Cum faci ca să fie bine?

Ce înseamnă „bine”?

Bine înseamnă să spui tot ce ai de spus și nimic în plus, într-un mod ușor de urmărit și inechivoc. Bine înseamnă: precis, concis, corect, complet.

Mai jos sunt câteva idei după care te poți ghida.

1. N-ai nevoie de „introducere” și nici de o „încheiere” fancy. Spune ceea ce ai de spus.

Evită cuvintele goale, frazele „de efect”, dar pline de generalități, care nu aduc nimic relevant. Verifică: dacă le tai, se pierde ceva din ceea ce ai tu de spus în mod particular? Nu? Atunci taie-le. Fără milă.

2. Nu folosi în paralel mai mulți termeni pentru aceeași realitate. Faci știință, nu compunere.

Nu alternezi termenii (zăpadă, nea, omăt; bacterie, germen, microb) decât dacă fiecare din ei are un conținut distinct, pe care l-ai definit neambiguu. Altfel, folosește, oricât de des e nevoie, un singur termen, și anume pe cel consacrat.

3. Cititorul nu-ți poate citi gândurile. Precizia și claritatea bat stilul. Important este să transmiți cu exactitate ceea ce ai de spus, nu „să sune frumos”.

Gândește-te întotdeauna că cititorul nu știe ce ai vrut tu să spui, ci doar ce ai scris tu acolo. Nu vrei o frază de cinci rânduri, în care nu se înțelege care afirmație la ce se referă. Tai-o în bucăți mai scurte, dar limpezi. Evită formulări cu „acesta/aceasta” dacă în propoziția de dinainte ai avut mai multe substantive și se poate ridica întrebarea „care aceasta?” Reia liniștit acel cuvânt a cărui repetare încercai s-o eviți. Cacofonia nu-i elegantă, dar nu-i un păcat de moarte. Dacă n-o poți evita decât complicând lucrurile, las-o pe loc.

4. Exprimă-te direct! Formulările alambicate vor da dureri de cap comisiei și nu te vor face să pari sofisticat, ci doar lipsit de limpezime.

În loc de „Rezultatele la care am ajuns prin intermediul cercetării noastre experimentale” , spune „rezultatele noastre” sau „rezultatele experimentale”. „În acest context, se poate afirma că județul x se află la această dată pe ultimul loc la nivel național…” se poate înlocui cu „La această dată, județul x se află pe… etc.” „Dorim să menționăm că aspectul prezentat….” se poate simplifica liniștit la „Menționăm că aspectul prezentat…” sau chiar „Aspectul prezentat…”

5. Evită formulările excesiv de prudente, care sugerează neasumare sau autominimizare.

Formulările de genul „Ne-am putea gândi că…”, „Rezultatele noastre ar putea sugera că…” transmit nesiguranță, neîncredere în validitatea propriului demers. Fii mai decis: „Rezultatele noastre sugerează că…”, sau chiar acolo unde e cazul „Rezultatele arată că…”.

6. Alege-ți mediul cel mai potrivit de reprezentare a datelor, cel care le pune cel mai bine în valoare: text, listă, tabel, grafic.

Niște rezultate cifrice se pot prezenta sub formă de text, dacă sunt însoțite de discuții; sub formă de listă, dacă nu e important să poate fi ușor comparate unele cu altele; în tabel, dacă cifrele sunt relevante unele în raport cu celelalte, fie pe orizontală, fie pe verticală, sau dacă volumul de date e mare; ca grafic, dacă sunt important de evidențiat rapoarte reciproce, evoluții în timp, curbe de relație etc.

7. Alege-ți tipul corect de listă – numerotată sau cu linioare.

Folosește liste numerotate (1, 2, 3; a, b, c etc.) atunci când elementele înșirate tind să aibă relevanță diferită, deci când ordinea lor e importantă; când numărul elementelor înșirate e unul precis sau e important; când ai nevoie să faci referire la ele. Când ordinea e aleatorie, când la înșiruire s-ar mai putea adăuga alți termeni, când importanța elementelor înșiruite e aproximativ aceeași, folosești listă cu linioare.

8. Abrevierile (odată explicitate) au rolul de a facilita comunicarea. Folosește-le!

Dacă dai de fiecare dată sintagma întreagă (și eventual și prescurtarea în paranteză), la ce-ți mai folosește că există o prescurtare?

Dacă ai o listă de abrevieri: te poți folosi direct de prescurtare. Dacă nu ai o listă de abrevieri: la prima utilizare, dai termenul in extenso, cu abrevierea în paranteză. De la a doua utilizare încolo, folosești direct abrevierea.

9. O figură sau un tabel trebuie să fie autosuficiente, i.e. complete, cu toate elementele lizibile.

Chiar și în absența contextului, cine privește o figură trebuie să înțeleagă ce reprezintă ea. La fel și în cazul tabelelor. Gândește-te: dacă o revistă de specialitate ar prelua una din imaginile tale, conținutul ei ar fi suficient de clar în sine, în absența unui text explicativ? Titlul e clar și complet? E clar ce se reprezintă pe abscisă și pe ordonată și în ce unități de măsură? Ai folosit culori suficient de contrastante? Ești sigur că n-ai scris legenda sau titlurile axelor cu caractere prea mărunte, astfel încât, dacă se micșorează cât de puțin imaginea, nu se mai poate citi nimic?

10. Nu e propoziție? Nu pune punct.

Titlurile, titlurile figurilor sau tabelelor, intrările în tabele, elementele dintr-o listă (dacă nu constituie propoziții complete) etc. nu se încheie niciodată cu punct. O excepție o constituie structura de forma Titlu. Subtitlu sau similar, caz în care cele două elemente se separă prin punct.

Prin convenție, notele de subsol se încheie de obicei cu punct. De asemenea, intrările din lista bibliografică se formatează după cerințele specifice ale universității, școlii doctorale, revistei etc., de obicei cu punct la final.

Foto: Tim Gouw on Unsplash